:)

Într-o bună zi, iepurașul, înfometat, se plimba visând la salată și varză, când deodată, în mijlocul potecii zări un coș cu ouă. Uimit, îl ridică și începe să le numere. Erau treizeci. Extrem de fericit, începu să-și facă planuri.
− Hmmm... ce ar merge? ... Aha, ochiuri românești!
Dar, mergând el așa fericit, îl fulgeră un gând:
− Bine, dar in cratița mea nu încap treizeci de ouă!
Apoi, își aminti de prietenul său, lupul, care, fiind mare, trebuia să aibă și o cratiță pe măsura lui. Porni, deci, fericit, spre casa lupului.
Începu să se gândească, când, deodată se opri în loc:
− Lupul mă va întreba pentru ce-mi trebuie cratiță... dacă-mi cere zece ouă? ... Eee, oricum, îmi ajung douăzeci.
Dar, peste un timp, se opri din nou:
− Dar dacă-mi cere douăzeci? ... Eee, oricum, îmi ajung zece! ... Dar dacă mi le cere pe toate, eu ce fac?!
Între timp, ajunsese la casa lupului. Sună furios la ușă. Lupul, nedumerit, deschide, la care iepurașul îi trântește nervos, în față:
− Știi ceva, lup...e? Poți să te duci dracului cu cratița ta cu tot!